Copilul din
căsătorie. Copilul rezultat din căsătorie este copilul născut sau conceput pe
durata căsătoriei părinţilor săi. Căsătoria durează între momentul încheierii
sale - care este acela în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt
îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei şi îi
declară căsătoriţi pe cei doi soţi - şi acela în care căsătoria fie încetează
prin moartea unuia dintre soţi, fie se desface urmare a admiterii acţiunii de
divorţ, fie se desfiinţează, datorită unor cauze de nulitate absolută sau
relativă, prin hotărâre judecătorească'.
În cazul morţii
unuia dintre soţi, data de la care încetează căsătoria este data la care a
survenit decesul în ipoteza morţii fizic constatate, respectiv data stabilită
prin hotărâre judecătorească în cazul declarării judecătoreşti a morţii unuia
dintre soţi. întrucât data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească poate
fi ulterior rectificată, copilul care în raport de prima dată a morţii avea
calitatea de copil din căsătorie fiind conceput înainte de această dată poate
să devină copil din afara căsătoriei dacă noua dată a morţii este anterioară
momentului concepţiunii sale. De asemenea, copilul din afara căsătoriei poate
să devină copil din căsătorie dacă se stabileşte o nouă dată a morţii,
ulterioară primei date a morţii, iar în raport de noua dată a morţii
concepţiunea acestuia se situează sub durata căsătoriei.
Dacă intervine
divorţul, va avea calitatea de copil din căsătorie copilul născut sau conceput
până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
pronunţat divorţul, întrucât acesta este momentul de la care căsătoria
încetează să mai fiinţeze.
În situaţia în care
căsătoria se desfiinţează, hotărârea judecătorească de constatare a nulităţii
ori de anulare a acesteia produce efecte retroactive ca şi cum nu s-ar fi
încheiat. în privinţa copiilor rezultaţi tini căsătoria desfiinţată,
legiuitorul stabileşte însă că declararea nulităţii căsătoriei nu are nicio
urmare, aceştia păstrându-şi situaţia de copii din căsătorie (art. 23 alin. 2
Codul familiei). în consecinţă, copilul născut sau conceput până la rămânerea
definitivă a hotărârii 11klecătoreşti de declarare a nulităţii sau de anulare a
căsătoriei va avea calitatea de copil din căsătorie.
b) Copilul din afara
căsătoriei. Copilul din afara căsătoriei este ccl conceput şi născut fără ca
părinţii săi să fi fost ori să fie căsătoriţi uimi cu celălalt. Copil din afara
căsătoriei poate deveni şi copilul născut în timpul căsătoriei dacă a fost
admisă acţiunea în tăgada paternităţii. A tăgădui paternitatea unui copil
înseamnă a răsturna, pe cale judecătorească, prezumţiile de paternitate
stabilite de lege în privinţa copiilor din căsătorie în temeiul cărora copilul
născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei (art. 53 alin. 1 Codul
familiei), iar cel născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea
căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei dacă a fost conceput în timpul
căsătoriei şi naşterea sa a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă
căsătorie (art. 53 alin. 2 Codul familiei). Dacă mama încheie o nouă căsătorie
şi înainte de împlinirea a 300 de zile de la încetarea, desfacerea sau
desfiinţarea căsătoriei anterioare dă naştere unui copil, există un conflict de
paternitate între soţul mamei din prima căsătorie şi soţul mamei din a doua
căsătorie în cursul căreia s-a născut copilul. Con- llictul se soluţionează în
sensul că soţul mamei din a doua căsătorie este tatăl copilului.
Dacă soţul mamei
din cea de-a doua căsătorie tăgăduieşte cu succes paternitatea, copilul nu dobândeşte
statutul juridic al copilului din afara căsătoriei întrucât operează prezumţia
de paternitate faţă de fostul soţ al mamei. Dacă şi acesta din urmă dovedeşte,
prin orice mijloc de probă, că nici el nu este tatăl copilului, răsturnând
astfel prezumţia de paternitate care funcţionează împotriva sa, copilul devine
retroactiv din afara căsătoriei.
Copilul din afara
căsătoriei beneficiază de ocrotire din partea părintelui faţă de care şi-a
stabilit filiaţia, iar dacă filiaţia a fost stabilită faţă de ambii părinţi,
sarcina ocrotirii sale revine amândurora.
c)
Copilul adoptat. în cazul
copilului adoptat, ocrotirea acestuia se înfăptuieşte în raporturile lui cu
părintele adoptator, sau cu părinţii adoptatori în cazul în care copilul este
adoptat, simultan sau succesiv, de către soţ şi soţie, întrucât legea prevede
că prin adopţie se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat
(art. I şi art. 56 alin. 2 din Legea nr. 273/2004), iar adoptatorul are (aţă de
copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul
său (art. 57 alin. 1 din aceeaşi lege).
Keywords:lucrare de licenta Drepturile si Indatoririle
Parintesti, lucrare de diploma Drepturile si Indatoririle Parintesti, lucrare
licenta Drepturile si Indatoririle Parintesti, lucrare disertatie Drepturile si
Indatoririle Parintesti
