Etimologic termenul de familie provine din latinescul
familia (ae), care înseamnă totalitatea membrilor dintr-o casă sau gintă.
Termenul de „familie”, introdus, în Ţările Române, după
1696, prin filieră neogreacă, desemnează grupul social format din soţi şi copii
lor, grup numit, până atunci „fămeie”(de la latinescul familia). Acest termen
se opune celui de „casă”, care desemna, în principal, grupul de persoane fizice
solidarizate prin legături de sânge şi prin interese clientelare[1]
.
Familia tradiţională românească era nucleară (adică era
alcătuită doar din soţi şi descendenţii acestora), patrilineară şi patrilocală
şi de tip butuc (adică copii îşi întemeiau, după căsătorie, propriile
gospodării, cu excepţia celui mai mic care trebuia să locuiască în casa
părintească).“
Noţiunea de familie poate fi privită din două puncte de vedere:
sociologic şi juridic.
Din punct de vedere sociologic familia ca formă
specifică de comunitate umană desemnează grupul de persoane unite prin
căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de
viaţă, interese şi întrajutorare.
Sociologii disting două tipuri de familie: familia
simplă sau nucleară formată din părinţi şi copiii lor necăsătoriţi;
familia extinsă sau largă formată şi din alte persoane în afară de
primul caz[2]. Din punct de vedere juridic, noţiunea de
familie nu a fost definită în Codul familiei. De asemenea, referi la noţiunea
de familie găsim la diferite reglementări interne (de exemplu art. 48 alin.l
din Constituţie, art. 117 din Legea nr.
114/1996, etc) şi internaţionale (de exemplu art. 16 parag. 1 din Declaraţia
universală a drepturilor omului ).[3]
Ca atare, literatura de specialitate' pe baza
legislaţiei în vigoare defineşte noţiunea de familie în mod diferit. Astfel, în
sens restrâns familia îi cuprinde pe soţi şi pe copii lor minori, iar în sens
larg noţiunea de familie îi cuprinde pe lângă soţi şi pe copii lor minori şi
alte categorii de persoane. De asemenea, familia este definită ca fiind
elementul natural si fundamental al societătii generată de actul juridic al
căsătoriei, încheiat în condiţiile legii, între un bărbat şi o femeie,
alcătuită din soţi, din copiii fără capacitate deplină de exerciţiu ai
acestora, precum şi din alte persoane expres prevăzute de lege, în care
raporturile dintre membrii ei sunt reglementate juridic şi guvernate de
principiul solidarităţii[4].
Literatura de specialitate[5] prezintă următoarele caractere juridice ale
familiei:
- familia
se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi;
- pe
egalitatea, pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea,
educaţia şi instruirea copiilor; copiii din afara căsătoriei sunt egali în
|aţa legii cu cei din căsătorie;
- copiii
şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în
realizarea drepturilor lor; persoanele cu handicap se bucură de protecţie
specială;
keywords: lucrare de licenta conditiile de fond ale
casatoriei, lucrare de diploma conditiile de fond ale casatoriei, lucrare
licenta conditiile de fond ale casatoriei, lucrare disertatie conditiile de
fond ale casatoriei
[1] V. Barbu, De bono coniugali. O istorie a familiei din Ţara Românească în secolul al
XVIl-lea., Editura Meridiane, Bucureşti, 2003, p.22
[2] I. , P., Filipescu. A., I. , Filipescu. Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VUI-a revizuită şi
completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, nota de subsol nr. 3 de la
pagina 12.
[3] Florian. Dreptul familiei. Ediua 2. Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2008, pp. 1-4.
[5] I. , P, Filipescu. A., I. , Filipescu. Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VlII-a revizuită
şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, p.15.
