Constituţia României nu prevede acest drept
fundamental al bărbatului şi al femeii. În schimb, art. 259 alin. (2) C. civ[1].
Stipulează expressis verbis că bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători
în scopul de a întemeia o familie.
Fiind un drept fundamental, căsătoria se
prezintă ca o posibilitate legală pentru persoana fizică. Drept urmare,
persoană are libertatea să se căsătorească sau nu şi, dacă s-a căsătorit, poate
pune capăt oricând căsătoriei pe calea divorţului.
În opinia noastră, acest drept este
fundamental, nepatrimonial, absolut (opozabil erga omnes), inalienabil şi
imprescriptibil extinctiv.
Ca oricare alt drept fundamental, dreptul
persoanei fizice de a se căsători se bucură de ocrotirea generală prevăzută de
Constituţie pentru toate drepturile, dar şi de o ocrotirea specială prin
numeroase dispoziţii legale speciale.
Dreptul persoanei de a se căsători este de
natură civilă, chiar dacă, pentru exercitarea lui, legea impune respectarea
unor solemnităţi desfăşurate în faţa ofiţerului de stare civilă, care este un
reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale. Pledează pentru
natura civilă a căsătoriei, mai ales, împrejurarea că dreptul persoanei de a se
căsători este înscris în art. 23 paragr. 2 din Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şi politice. Evident, acest pact reglementează două
categorii de drepturi, adică drepturi civile şi drepturi politice.
Neîndoielnic, fiind exclus că dreptul persoanei de a se căsători să fie un
drept de natură politică, rezultă cu certitudine că este de natură civilă.
B. Căsătoria ca act juridic sui generis de
natură civilă
Actul juridic al căsătoriei reprezintă acordul
de voinţă dintre un bărbat şi o femeie cu scopul de a da naştere, între ei, la
raporturi juridice de familie, adică de a deveni soţi unul faţă de celălalt.
Actul juridic al căsătoriei presupune, în primul rând, consimţământul valabil
al viitorilor soţi.
Actul juridic al căsătoriei este consecinţa
exercitării de către bărbat şi femeie, ajunşi la vârsta nubilă, a dreptului lor
fundamental de a se căsători.
Acordul de voinţă al viitorilor soţi de a
întemeia o familie nu înseamnă că aceştia au libertatea discreţionară de a
stabili, pe cale convenţională, conţinutul raporturilor morale şi patrimoniale
dintre ei, ci, dimpotrivă, faptul că au convenit să supună aceste raporturi
dispoziţiilor legale ce incumbă calităţii de soţ. Altfel spus, actul juridic al
căsătoriei este un act juridic-condiţie[2].
Keywords:
lucrare de licenta casatoria notiune conditii de fapt
conditii de drept, lucrare de diploma casatoria notiune conditii de fapt
conditii de drept, lucrare licenta casatoria notiune conditii de fapt conditii
de drept, lucrare disertatie casatoria notiune conditii de fapt conditii de
drept
[1] , T.
Bodoaşcă, Unele aspecte critice sau controversate în legislaţia şi doctrina
românească din domeniul dreptului familiei, în „Dreptul” nr. 3/2004, p.
106-109.
[2] , D. Cosma, Teoria generală a actului juridic
civil..., op. cit., p. 55-56; Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în
dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a Vll-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2001, p. 135.
