Fundamentul juridic al obligaţiei de
rambursare a cheltuielilor de judecată a cunoscut o amplă prezentare în
doctrină.[1]
Astfel, s-a arătat că în plan jurisprudenţial
s-a statuat că la baza obligaţiei de acoperire a cheltuielilor de judecată se
află culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să
suporte aceste cheltuieli, făcute în mod justificat de partea câştigătoare. Sub
acest strict aspect, buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul nu are
relevanţă juridică.
O atare culpă, conjugată cu unicitatea
procesului civil constituie regula degajată de art. 274 alin. (1) C. proc.
Civ., care impune cu necesitate ca aceste cheltuieli să fie recuperate de
partea care le solicită, dacă a câştigat procesul.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. Civ.,
modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea pronunţată
a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. Civ.,
partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuielile de judecată, iar, potrivit alin. (3), judecătorii au dreptul să
mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în
tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt
nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită
de avocat.
Articolul 274 alin. (3) C. proc. Civ. Este
menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la
finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o
asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă
pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 25.02.2010, reclamanta a
solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 58826,05 lei reprezentând
contravaloare despăgubiri achitate de reclamantă în temeiul asigurării
facultative CASCO, la plata sumei de 2.765,01 lei, reprezentând reactualizarea
despăgubirii cu 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 58,83 lei/zi
corespunzător a 47 zile întârziere, calculate de la data de 07.01.2010 (data
expirării celor 15 zile de la depunerea ultimului document, conform legii) şi
până la 22.02.2010 şi plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1%
calculată în continuare până la data plăţii integrale; cu cheltuieli de
judecată.
În data de 01.03.2010 pârâta a achitat debitul
principal conform extrasului de cont din data de 02.03.2010.
La termenul de judecată din data de
09.09.2010, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat admiterea
acţiunii, să se constate că pârâta a achitat debitul principal, obligarea
pârâtei să plătească suma de 3117,46 lei reprezentând penalităţi de întârziere;
cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4037,82 lei (taxa timbru: 2.842,82 lei,
timbru judiciar: 5 lei şi onorariu de avocat: 1.190 lei).
[1] VIOREL MIHAI CIOBANU,
GABRIEL BOROI, Drept procesual civil. Curs selectiv pentru licenţă, Ediţia a
IIIa, revizuită şi adăugită, Editura All Beck, Bucureşti, 2005,p.155
