În funcţie de modul în care operează, deosebim: incapacităţi ce
acţionează de drept (ope legis) şi incapacităţi ce operează ca efect al unei hotărâri
judecătoreşti (în această din urmă categorie se includ unele incapacităţi de
folosinţă cu caracter de sancţiune, cum ar fi, spre exemplu, decăderea din
drepturile părinteşti, precum şi incapacitatea de exerciţiu a persoanei puse
sub interdicţie).
În raport de
opozabilitatea lor, distingem: incapacităţi absolute (în sensul că împiedică
încheierea valabilă a actului juridic de către incapabil cu orice altă persoană
- incapacităţile de exerciţiu şi anumite incapacităţi de folosinţă din Legea
nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către
persoanele juridice străine) şi incapacităţi relative [în sensul că împiedică
încheierea valabilă a actului juridic de către incapabil cu o anumită persoană
sau cu anumite persoane - spre exemplu, incapacităţile stabilite de art. 147
alin. (1) C.civ., de art. 990 C.civ., art. 991 C.civ., art. 1653 alin. (1)
C.civ., art. 1654 C.civ. etc.].
După finalitatea
lor, incapacităţile civile se împart în: incapacităţi cu caracter de sancţiune
(decăderea din drepturile părinteşti, pedepsele civile stabilite de Codul civil
în materie succesorală, precum şi incapacităţile civile stabilite de legea
penală) şi incapacităţi cu caracter de protecţie sau de ocrotire.
Într-o altă
clasificare, s-ar mai putea deosebi: incapacităţi instituite în considerarea
persoanei (intuitu personae) şi incapacităţi instituite în considerarea naturii
sau destinaţiei specifice a anumitor bunuri (intuitu rei). Menţionăm, însă, că
majoritatea autorilor consideră că interdicţiile de înstrăinare intuitu rei
sunt doar cazuri de inalienabilitate, simple restricţii ale dreptului de
proprietate, fiind independente de capacitatea persoanei. Fără a intra în
amănunte, subliniem doar că nu este lipsită de importanţă calificarea ca
incapacitate intuitu rei sau ca inalienabilitate, spre exemplu, prima
calificare are drept consecinţă împrejurarea că, în cazul decesului persoanei
în considerarea căreia s-a instituit interdicţia, aceasta din urmă dispare,
deci moştenitorii vor putea înstrăina bunul şi mai înainte de expirarea
termenului prevăzut de lege.
Nerespectarea
incapacităţii de a încheia actul juridic civil atrage sancţiunea nulităţii
actului juridic respectiv. Cât priveşte felul nulităţii (absolută sau
relativă), vom reţine următoarele:
- în cazul
persoanelor fizice, va interveni nulitatea absolută dacă s-a nesocotit o
incapacitate de folosinţă impusă pentru ocrotirea unui interes general, însă va
interveni nulitatea relativă dacă actul juridic a fost încheiat cu încălcarea
unei incapacităţi de folosinţă instituite pentru ocrotirea unui interes
individual sau cu nesocotirea regulilor referitoare la capacitatea de
exerciţiu;
- în cazul
persoanelor juridice, lipsa capacităţii de folosinţă şi nerespectarea
principiului specialităţii capacităţii de folosinţă de către persoanele
juridice fără scop lucrativ atrag sancţiunea nulităţii absolute a actului
juridic respectiv [art. 206 alin. (3) C.civ.], iar nerespectarea anumitor dispoziţii
privind capacitatea de exerciţiu atrage nulitatea relativă în condiţiile art.
211 C.civ., cu precizarea că, în principiu, nesocotirea regulilor referitoare
la realizarea capacităţii de exerciţiu a persoanelor juridice nu se
sancţionează cu nulitatea [art. 210 alin. (2) şi art. 218 alin. (2) C.civ.].
