Cu titlu de noutate, art. 40 din noul Cod civil
reglementează capacitatea de exerciţiu anticipată. Astfel, pentru motive
temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta
de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. în acest scop, vor fi ascultaţi şi
părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul
consiliului de familie[1]
. în opinia noastră, poate constitui „motiv temeinic” împrejurarea că persoana
minoră a dobândit sau urmează să dobândească calitatea de părinte. în acest
caz, capacitatea deplină de exerciţiu a minorului este reclamată de autoritatea
părintească ce este obligat s-o exercite asupra copilului, conform art. 483 şi
urm. din noul Cod civil.
Persoanele care au capacitate civilă deplină de
exerciţiu pot participa la raporturi juridice civile încheind în nume propriu
şi nemijlocit orice act juridic, cu excepţia celor interzise în mod expres prin
lege.
c) Capacitatea civilă
restrânsă de exerciţiu
Potrivit art. 41 din noul Cod civil, minorul care a
împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă [alin. (1)].
Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie
de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în
cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă[2]
.
Incuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai
târziu, în momentul încheierii actului [alin. (2)] .
Cu toate acestea, în temeiul art. 41 alin. (3), minorul
cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte
de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică
valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.
De asemenea, în temeiul art. 42 din noul Cod civil,
minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice
sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a
tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este
cazul. în acest caz, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel
obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile
dobândite.
d) Lipsa capacităţii
civile de exerciţiu
Potrivit art. 43 alin. (1) din noul Cod civil, în afara
altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu[3]
:
- minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani [lit. a)];
- interzisul
judecătoresc [lit. b)].
In temeiul art. 43 alin. (2), pentru cei care nu au
capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de
reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege (teza I).
Dispoziţiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător (teza a
Il-a).
De asemenea, în temeiul art. 43 alin. (3) din noul Cod
civil, persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele
anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum şi actele de dispoziţie
de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii
lor. Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute şi de
reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau
natura actului nu i-ar permite acest lucru [alin. (4)].
Teza a doua din conţinutul art. 43 alin. (2) şi alin.
(3) din noul Cod civil comportă unele observaţii particulare.
Din punct de vedere juridic, minorii sub vârsta de 14
ani şi cei puşi sub interdicţie judecătorească se află în imposibilitate de a
încheia acte juridice, indiferent că privesc munca, îndeletnicirile artistice
sau sportive ori profesia lor.
Intr-adevăr, actul juridic, fiind o manifestare sau un
acord de voinţe, poate fi încheiat numai de persoane care au discernământ.
Evident, cele două categorii de persoane nu au capacitate de exerciţiu, fiindcă
legiuitorul prezumă că sunt lipsite de discernământ. Pentru minorii în vârstă
de până la 14 ani prezumţia este relativă (iuris tantum), iar pentru persoanele
puse sub interdicţie prezumţia este absolută (iuris et iure).
[1] Organizarea şi funcţionarea
„consiliului de familie” sunt reglementate de art. 126-132 noul Cod civil.
[2] Potrivit art. 107 din noul
Cod civil, procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei
fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit
legii, denumită în continuare instanţă de tutelă [alin. (1)]. în toate
cazurile, instanţa de tutelă soluţionează de îndată aceste cereri [alin. (2)].
De asemenea, art. 265 dispune că toate măsurile date prin prezenta carte
(Cartea a II-a - despre familie) în competenţa instanţei judecătoreşti, toate
litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile
de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei
de tutelă. Dispoziţiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.
[3] Anterior, lipsa capacităţii
depline de exerciţiu a fost reglementată de art. 11 din Decretul nr. 31/1954.
