Decizii ale Curţii Constituţionale:
limitarea rolului activ al judecătorului de principiul disponibilităţii examinând excepţia, Curtea observă
că legiuitorul român a optat pentru lirai rolului activ al judecătorului în
procesul civil, pornind de la premisa că :i constituie un serviciu public al
cărui scop este nu numai soluţionarea :tclor dintre părţi, ci şi restabilirea
ordinii de drept, ceea ce este în deplină rdanţă cu prevederile art. 124 din
Constituţie referitor la înfăptuirea justiţiei, altă parte însă, intervenţia judecătorului
în virtutea rolului său activ este ă de principiul disponibilităţii.
Oodată,
consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea chilibru
procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora, final,
Curtea constată că autorul excepţiei este de fapt nemulţumit de modul instanţa
de judecată şi-a exercitat rolul activ, aceasta încălcând, în opinia 44 din
Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată, aspect care nu poate
face însă obiectul controlului de constituţionalitate. (C.C., dec. nr. 260 din
6 martie 2008, publicată în M. Of. nr. 379 din 19 mai 2008)
Recursuri în interesul legi:
Posibilitatea instanţelor învestite cu
soluţionarea acţiunii în rezoluţiunea sau declararea nulităţii unor acte
juridice translative sau constitutive de drepturi de a dispune, din oficiu,
restabilirea situaţiei anterioare ori repunerea părţilor în situaţia
anterioară. Unele instanţe de judecată, admiţând cererea principală, au dispus
restabilirea situaţiei anterioare/repunerea părţilor în situaţia anterioară
doar în măsura în care au fost învestite cu o cerere având acest obiect.
Alte instanţe, dimpotrivă, au dispus din
oficiu repunerea părţilor în situaţia anterioară, considerând că aceasta
operează de drept, urmare admiterii acţiunii şi desfiinţării actului juridic.
In legătură cu această chestiune de drept, în
privinţa căreia s-a considerat că instanţele nu au un punct de vedere unitar,
se constată următoarele:
In recursul în interesid legii se menţionează
expres că nu este considerată a fi greşită niciuna dintre orientările
jurisprudenţiale prezentate. Cu toate acestea, se solicită adoptarea unei
hotărâri în sensul propus de procurorul general, şi anume acela de a se stabili
că principiul disponibilităţii trebuie aplicat în corelare cu cel al rolului
activ al instanţei pentru ca, în cauzele de genul celor arătate, să se poată
dispune restabilirea situaţiei anterioare/repunerea părţilor în situaţia
anterioară.
Or, scopul urmărit prin reglementarea
instituţiei recursului în interesul legii este cel de a asigura interpretarea
şi aplicarea unitară a legii prin stabilirea soluţiei corecte şi, implicit,
prin înlăturarea orientării ce s-a apreciat ca fiind greşită.
Din moment ce nu se poate reţine că instanţele
au procedat greşit în adoptarea vreuneia dintre soluţiile examinate şi cu atât
mai puţin că ar fi adus vreun prejudiciu părţilor aflate în proces, nu îşi
găseşte justificare impunerea unei anumite soluţii printr-o decizie în
interesul legii.
De altfel, în cele mai multe cazuri în care
instanţele au dispus, din oficiu, repunerea părţilor în situaţia anterioară,
atunci când au motivat hotărârea au arătat că imobilul revine în proprietatea
reclamantului ceea ce, oricum, constituie un efect al desfiinţării contractului
translativ de proprietate.
Intrucât, aşa cum s-a arătat, aspectele
sesizate nu sunt de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 329 C. pr.
civ., recursul în interesul legii urmează a fi respins. (ICCJ, Secţiile Unite,
dec. nr. 13 din 16 martie 2009, www.scj.ro)
BIBLIOGRAFIE
1.
A Stătescu, Drept civil.
Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, op. cit., p. 228; I.P.
Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 195.
2.
C. Bîrsan, Drept civil.
Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007
3.
C. Hamangiu, /.
Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. I, Editura
All, Bucureşti, 1996
4.
Ch. Ionescu, Mică enciclopedie
onomastică, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1975
5.
D. Bakouche, Droit civil. Les
personnes. La famille, Ed. Hachette, Paris, 2005
6.
F. Zenati-Castaing, Th. Revet,
Manuel de droit des personnes, Ed. Presses Universitaires de France, Paris,
2006
7.
Fr. Deak, Tratat de drept
succesoral, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2002.
8.
H. Et L. Mazeaud, J. Mazeaud,
Fr. Chabas, Leçons de droit civil, tom I, vol. 2, Les personnes Montchrestien,
nr. 46
9.
O. Ungureanu, C. Munteanu,
Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2011, p. 14-18.
10.
S. Bauzon, La personne
biojuridique, Paris, Ed. Presses Universitaires de France, 2006
11.
V. Stoica, Drept civil. Drepturile
reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009
12.
Mircea Mureşan, Sorin Fildan,
Ioana Mihnea, Ştefan- Ioan Lucaciuc, Simeon Murgu, Narcisa-Mihaela Stoicu,
Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru examenul de licenţă,
Edit.Cordial Lex, Cluj-Napoca
13.
Gabriel Boroi, Carla Alexandra
Anghelescu Curs de drept civil. Partea generală, Edit.Hamangiu, 2011.
14.
Mircea Mureşan, Sorin Fildan,
Drept civil. Partea generală, Edit. Cordial Lex, Cluj-Napoca
15.
Boroi, G,Drept civil. Partea
generală. Persoanele., Ed. a IV –a, revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2010
